Parodie după poezia "La Steaua", de Mihai Eminescu

La Cotnăraşul ce-a-nvechit
I-o cale atât de lungă,
Că zile cinci i-au trebuit
Fiatului s-ajungă.

Deşi pornit de mult pe drum,
Dar pe şosele proaste,
Buchetul lui abia acum
Zâmbi narinei noastre.

Cotnarul nostru din Maxut
Încet la cap se suie,
Era pe când nu l-am băut
Azi l-am băut şi nu e.

Şi astăzi ca-n atâtea seri
Când pivniţa-i adâncă,
Tăria vinului de ieri
Ne urmăreşte încă.

Pacea se coborîse pe întreaga fire
Coborîse seara la o mănăstire
Era în toiul serii jos într-o poiană
Stau vorbind un popă cu o fetişcană
El cu barbă lungă şi obraji frumoşi
Cu ochi de cărbune şi corp viguros
Ea micuţă, zveltă, cu sîni săltăreţi
Cu şolduri rotunde şi cu părul creţ
- Plecăciuni părinte, aşa cum se cuvine
- Bună seara taică, ce cauţi pe la mine?
- Am venit părinte să mă spovedesc
Am păcate multe precum eu gîndesc
- Bine fata taicăi, îţi dau ascultare
Stai colea pe iarbă, spune ce te doare?
- Uite ce-i părinte, sunt căsătorită
Am de toate, dar nu sunt fericită
- Soţul te înşală, e beţiv, te bate?
- Nu de asta-i vorba, mi-aduce de toate
Dar ce-mi foloseşte dacă nu-i bărbat?
Bine e-n ogradă, dar nu-i bun în pat
Înţelegi părinte, ce vreau eu să-ţi spun
Despre partea ceea nu-i deloc bun.
- Spune atunci femeie nu-ţi fie ... Detalii... »